farmacie veterinara | ambulanta veterinara | pet shop | pet mobil | magazin veterinar online | taxi animale | cosmetica canina | vaccinari | implantare microcip
Home
Servicii
Oferte
Articole
Pet Shop
Contact
Intreaba

Infectia cu Helicobacter spp. la caine si pisica

La oameni, bacteria Helicobacter Pylori a fost asociata cu gastrita, ulcerul peptic si cu adenocarcinomul gastric. Modul de transmitere a bolii nu este clar, iar gazdele permanente ale acestor bacterii nu au fost identificate. Desi prevalenta lui Helicobacter spp. in stomacul cainilor si pisicilor este mare, Helicobacter Pylori este rareori identificat la pisici si nu a fost identificat la caini.

Etiologie si Fiziopatologie:

Mucoasa gastrica este bine protejata impotriva infectiilor bacteriene. Helicobacter pylori este bine adaptat la aceasta nisa ecologica, avand caractere unice, care ii permit intrarea in mucus, atasarea la celulele epiteliale, evitarea raspunsului imun si in consecinta colonizarea persistenta si transmiterea.

Dupa ce este ingerata, bacteria trebuie sa eludeze activitatea bactericida a continutului gastric si sa patrunda in stratul mucos. Productia de ureaza si motilitatea sunt esentiale pentru acest prim pas al infectiei. Ureaza hidrolizeaza ureea in dioxid de carbon si amoniac, permitandu-I bacteriei Helicobacter pylori sa supravietuiasca in mediul acid. Tulpinile de Helicobacter pylori au virulenta variata si o ampla diversitate genomica, dar majoritatea pot fi subclasificate in raport cu expresia unei toxine vacuolizante VacA si a unei citotoxine asociate CagA in 2 fenotipuri: I (VacA+, CagA+) si II (VacA-, CagA-). Tulpinile tip I induc un raspuns inflamator gastric mai intens si se asociaza mai frecvent cu ulcerul, cancerul gastric si limfomul MALT.

Helicobacter pylori determina o inflamatie continua a mucoasei gastrice la toti pacientii infectati. Acest raspuns inflamator consta initial in recrutarea neutrofilelor, urmate de limfocitele T si B, plasmocite si macrofage, cu alterarea stratului epitelial. Cum Helicobacter pylori rareori invadeaza mucoasa gastrica, raspunsul gazdei este initiat de atasarea bacteriei la celulele epiteliale.

Infectia cu Helicobacter pylori induce un raspuns imun umoral sistemic si al mucoasei gastrice destul de sustinut. Aceasta productie de anticorpi nu duce la eradicarea infectiei, dar poate contribui la alterarea tesutului gastric. Unii pacienti infectati cu Helicobacter pylori au un raspuns autoimun impotriva celulelor parietale gastrice, care se coreleaza cu atrofia corpului gastric.

Expunerea persistenta a mucoasei gastrice la H. pylori determina deci aparitia unui raspuns imunologic specific, mediat printr-o bogata mixtura de citokine. Interleukina-12 este o citokina produsa indeosebi de fagocite (neutrofile, monocite, macrofage) ca raspuns la bacterii. Ea stimuleaza producerea de g-interferon, favorizeaza activitatea citotoxica a celulelor NK (natural killer) si diferentierea limfocitelor T. Acestea elibereaza IL-2 si g-interferon determinand un raspuns proinflamator. Mai multe specii diferite de Helicobacter au fost izolate din stomacuri de caini, pisici, gheparzi, dihori si primate neumane.

Semnificatia clinica a prezentei bacteriei in stomacul cainelui si pisicii este neclara. La cele mai multe animale infectate, prezenta acestei bacterii a fost asociata cu modificari inflamatorii ce sustin o patologie asociata a mucoasei gastrice.

Semne clinice:

Semne clinice de boala au fost produse prin inocularea experimentala a bacteriei Helicobacter la caini indemni de germeni si pisici fara organisme patogene. In conditii naturale este suspectata transmiterea bacteriei pe cale fecal-orala sau oral-orala. Bacteria incriminata a fost gasita la mai multe pisici persane cu semne clinice de gastroenterita cronica. Varsaturile intermitente la caini, uneori biloase, au fost legate de existenta acestei bacterii in stomac. Se pare ca aceasta bacterie provoaca gastrita usoara, subclinica. Inca nu s-a stabilit clar daca prezenta bacteriei in stomac predispune animalul la alergii alimentare, boli inflamatorii intestinale, ulceratii si neoplazii.

Diagnostic:

O istorie cu varsaturi persistente ar trebui sa ne conduca prompt catre gastroscopie si biopsie. Un diagnostic prezumptiv poate fi dat pe baza faptului ca Helicobacter produce cantitati mari de ureaza. Probele biopsice sunt incubate intr-un “bulion” de uree. Schimbarea culorii mediului de cultura este asociata cu schimbarea pH-ului (data de scindarea ureei in amoniac si dioxid de carbon sub actiunea ureazei secretate de Helicobacter) si constitue un test pozitiv. Raclatul de mucoasa gastrica poate fi examinat la microscopul cu camp intunecat pentru a decela organisme motile elicoidale. Examenul histologic poate dezvalui existenta lui Helicobacter pe mucoasa gastrica ori in stratul de mucus. Helicobacter heilmanii, cel mai frecvent intalnit la caini si pisici nu poate fi cultivat pe medii artificiale.

Tratament:

Tratamentul include bismuth, metronidazol, ranitidina si amoxicilina. Majoritatea studiilor terapeutice la caini si pisici nu au demonstrat eradicarea pe termen lung a lui Helicobacter. Nu se stie daca acest lucru se datoreaza recrudescentei sau reinfectarii. Pacientii care nu raspund la acest tratament sunt tratati cu medicamente imunosupresoare (prednison) pentru boli inflamatorii intestinale. [înapoi la articole]
farmacie veterinara
Copyright © 2009 Vet Express. Toate drepturile rezervate.
webdesign design-it