farmacie veterinara | ambulanta veterinara | pet shop | pet mobil | magazin veterinar online | taxi animale | cosmetica canina | vaccinari | implantare microcip
Home
Servicii
Oferte
Articole
Pet Shop
Contact
Intreaba

Dirofilarioza sau viermii la inima la caine si pisica

Dirofilarioza este produsa de un organism filarial numit Dirofilaria Imitis. Cel putin 70 specii de tantari pot servi drept gazde intermediare pentru acest parazit. Dintre acestea mentionam Aedes, Anopheles si Culex ca fiind cel mai frecvent intalnite. Boala poate aparea la numeroase specii de animale salbatice si domestice precum: lupi, coioti, vulpi, ratoni, caini si mai putin frecvent la pisici si dihori. Boala a fost semnalata in cele mai multe tari cu clima subtropicala, tropicala sau temperata. Dintre animalele domestice riscul de infectie este mai mare la animalele tinute in afara. Desi orice caine este susceptibil la infectie, tinut afara sau in casa, cele mai multe infectii sunt diagnosticate la cainii de talie mare si de varste cuprinse intre 3 si 8 ani. Si omul este susceptibil la infectia cu dirofilaria prin intepatura de tantar insa boala nu se manifesta asa de grav precum la animalele mentionate mai sus. La om, evolutia larvelor poate progresa pana la punctual in care acestea ajung in plamani, se incapsuleaza si mor. Larvele moarte realizeaza o reactie granulomatoasa, caracteristica si semnificativa la examenul radiologic deoarece leziunea este similara cu cele din cancerul pulmonar metastatic.

Ciclul de viata Speciile de tantari vectori dobandesc primul stadiu de larve (microfilaria) in timp ce se hranesc din organismele infectate. Dezvoltarea microfilariei la stadiul larvar L2 si L3 are loc in tantar in decurs de 1-4 saptamani in functie de temperatura mediului ambiant. Aceata faza de dezvoltare necesita cel mai scurt timp atunci cand temperatura mediului ambiant este de 30°C. Atunci cand larva ajunge la stadiul L3 erupe la nivelul labiumului tantarului cand acesta se hraneste si migreaza in plaga creata prin intepatura. Un exemplar de tantar Aedes este capabil sa supravietuiasca fazei de dezvolatare a unui mic numar de larve de Dirofilaria Imitis (<10). La canide si alte gazde susceptibile la infectie, larvele infectioase (L3) ajung la stadiul L4 in 2-3 zile. Dupa ce au ramas in tesutul subcutanat pentru aproape 2 luni acestea se transforma in adulti tineri care migreaza prin tesutul gazda si ajung in arterele pulmonare 50 de zile mai tarziu. Viermii adulti se dezvola indeosebi in arterele pulmonare dar pot ajunge si in ventriculul drept atunci cand numarul lor este foarte mare. Microfilariile sunt produse de femele 6-7 luni postinfectie. Microfilariile sunt detectate indeosebi la canidele infectate care nu au primit tratament profilactic cu macrolide. In circa 50% dintre cazuri microfilariile nu le putem gasi in sistemul circulator. Astfel, numarul de microfilarii circulante nu este strans corelat cu numarul de Dirofilarii femele in organismul gazda. Adultii de Dirofilaria imitis traiesc de obicei 3-5 ani in timp ce microfilariile pot supravietui 1-2 ani in asteptarea unui tantar gazda intermediara. Practic toti cainii sunt susceptibili la infectia cu dirofilaria si majoritatea larvelor stadiul L3 se dezvolta in adulti. Dihorii sunt gazde sensibile deasemenea, insa felinele sunt oarecum mai rezistente. Un procent mic de pisici expuse la dirofilarioza dezvolta boala cu dirofilarii adulte in numar de maxim 3 viermi. Alta dovada de relativa rezistenta a pisicilor este timpul scurt de supravietuire a larvelor L5 in arterele pulmonare, viermii adulti supravietuitori nu rezista mai mult de 2 ani. Migratii aberante in mai multe organe , inclusiv in SNC, au fost descrise la pisici.

Patogeneza Gravitatea simptomelor cardiopulmonare la caine este determinata de raspunsul imun, numarul viermilor si de activitatea organismului gazda. Viermii adulti produc iritatie mecanica direct asupra peretilor interni ai arterelor pulmonare, acest lucru generand reactie inflamatorie perivasculara cu numar mare de eozinofile. Viermii vii par sa aiba un efect imunosupresor. Zonele din pulmon in care mor viermii sunt caracterizate de o puternica reactie imuna cu patologie pulmonara ulterioara care se cronicizeaza si se termina uneori prin cicatrizare. Cainii activi au tendinta de a dezvolta patologia mai mult decat cei inactivi, la acelasi numar de viermi dat. Cu cat efortul cainilor infectati e mai mare si mai des, cu atat creste si patologia pulmonara arteriala ducand la precipitarea semnelor clinice, inclusiv insuficienta cardiaca congestiva (ICC). Un numar mare de viermi adulti este rezultatul expunerilor repetate la tantari gazde intermediare. In zonele temperate, expunerile frecvente ale cainilor tineri la tantari pot duce la infectii severe, provocand anul urmator sindromul venei cave. In general, datorita dimensiunilor viermilor si diametrului mic al vascularizatiei pulmonare, cainii de talie mica nu tolereaza infectiile si tratamentul atat de bine precum cainii de talie mare. Mediatorii chimici asociati cu prezenta viermilor in organism, care induc raspunsuri immune in plamani si rinichi (glomerulonefrita cu complexe imune), pot produce vasoconstrictie si eventual bronhoconstrictie. Constrictia arteriala pulmonara duce la cresterea vitezei de circulatie a sangelui in special in timpul efortului, acest lucru accentuind deteriorarea intimei arteriale. Distructia intimei arteriale, vasoconstrictia, viteza crescuta de curgere a sangelui si ischemia locala fac parte dintr-un cerc vicios ce se autointretine. Ischemia cu inflamatia locala poate duce la fibroza interstitiala ireversibila. Patologia arteriala pulmonara la pisici si dihori este similara cu cea de la caini; desi arterele lor au diametrul mai mic, dezvolta hipertrofia miocardului mai severa. Tromboza arteriala este cauzata de cheaguri de sange si de ghemuri de viermi dispuse in arteriolele cu lumen ingust.

Semne clinice: La caini, infectia cu Dirofilaria Imitis ar trebui diagnosticata prin teste serologice inainte de aparitia semnelor clinice. Totusi, trebuie avut in vedere ca antigenemia si microfilaremia sunt decelabile la 5 respectiv 6,5 luni postinfectie. Atunci cand cainii nu sunt testati si tratati preventiv corespunzator, pot dezvolta semne clinice precum: tuse, oboseala rapida in cadrul exercitiului fizic, dispnee, cianoza, hemoptizii, sincopa, epistaxis, ascita (rezultatul ICC). Frecventa si gravitatea semnelor clinice sunt corelate cu patologia pulmonara si cu nivelul de activitate al pacientului. Simptomatologia trece deseori neobservata mai ales la cainii sedentari, desi incarcatura lor cu viermi adulti poate fi relative mare. Cainii care se confrunta brusc cu o crestere mare a nivelului de activitate fizica (sezonul de vanatoare) dezvolta simptomatologie evidenta. Dirofilarioza la caine poate fi clasificata, didactic, in 4 stadii: Stadiul 1 de boala este asimptomatic, fara semne radiologice si anomalii de laborator. Stadiul 2 de boala se manifesta prin tuse si oboseala la exercitiu fizic moderat, pierderea conditiei fizice, cresterea sunetelor pulmonare, modificari radiologice si dilatarea ventriculului drept. Stadiul 3 de boala este cel mai sever si se manifesta prin anemie, scadere in greutate, intoleranta la exercitiu, tahipnee de repaus, tuse persistenta, dispnee, hemoptizii, sincopa si ascita. Radiografiile pot arata hipertrofia ventriculului drept, ingrosarea arterei pulmonare si densificari ale tesutului pulmonar. Rezultatele de laborator indica anemie marcanta, trombocitopenie si proteinurie. Stadiul 4 de boala numit si sindromul venei cave este caracterizat de debut brusc prin colaps, hemoglobinurie si detresa respiratorie. In cazul in care nu se instituie imediat tratamentul chirurgical, acest sindrom este fatal. Pisicile infectate pot fi asimptomatice sau prezinta in mod intermitent tuse, dispnee, varsaturi, letargie, anorexie si scadere in greutate. Simptome care mimeaza foarte bine astmul la feline. In general, semnele sunt mai raspandite in perioadele in care viermii mor si atunci cand viermii adulti tineri ajung in plamani. Ulterior semnele reapar la intervale neregulate de timp. Pisicile care gazduiesc viermi adulti pot experimenta episodic varsaturi, letargie, tuse si dispnee. Moartea viermilor adulti poate duce la detresa respiratorie acuta (care poate fi letala si este o consecinta a trombozeu pulmonare) si soc.

Diagnostic: Testul de detectare a antigenului este metoda preferata de diagnostic pentru cainii asimptomatici sau atunci cand exista suspiciunea de infectie cu Dirofilaria Imitis. Aceasta este cea mai sensibila metoda de diagnostic avuta la dispozitie de medicii veterinari. Testele disponibile de detectare a antigenului sunt foare sensibile si specifice. In general nu este nevoie sa testam un caine pentru antigen sau microfilaria inaintea varstei de 7 luni. Nivelul de antigenemie este direct legat de numarul de viermi adulti de sex feminin prezent in organismul gazda. Cel putin 90% din cainii care gazduiesc peste 3 femele adulte vor fi testati pozitiv. In general, reactii puternice rapid pozitive sunt corelate cu un numar relativ mare de viermi care paraziteaza organismul. La caini, ecocardiografia este relativ lipsita de importanta ca instrument de diagnosticare. Viermii observati in partea dreapta a inimii si in vena cava sunt asociati cu infectiile masive, cu sau fara sindromul de vena cava. Hipertensiunea pulmonara cronica severa genereaza hipertrofie ventriculara dreapta, aplatizare septala, deficit de umplere a atriului stang, regurgitare pulmonara si insuficienta tricuspidiana.. EKG-ul cainilor infectati este de obicei fara modificari. Hipertrofia ventriculului drept este observata atunci cand exista hipertensiune arteriala severa cronica si este asociata cu ICC urmata de ascita. Modificari ale ritmului cardiac sunt de obicei absente sau usoare, insa fibrilatia atriala e o complicatie ocazionala la cainii cu Dirofilarioza stadiul 3. La pisici, diagnosticul de dirofilarioza se bazeaza pe datele istorice, pe examenele clinice, serologice, pe ecocardiografie si pe radiografie. Pisicile sunt testate serologic pozitiv la 8 luni dupa inoculare cu L3. Cu toate acestea testele de antigen nu sunt considerate prea fiabile ca test de depistare initial, deoarece infectiile unisex sunt comune la pisici; cazurile usoare de boala pot aparea atunci cand pisicile sunt infectate cu numar insuficient de femele adulte. Anticorpii antidirofilaria, produsi de 90% dintre psicile infectate, pot sa apara la 2-3 saptamani post infectie cu L3 si de obicei persista 5 luni. Anticorpii pot persista timp de cateva luni dupa moartea viermilor. Astfel, un test de anticorpi pozitiv este doar o indicatie a expunerii la parazit si nu neaparat o infectie manifesta si prezenta. Un test de anticorpi negativ ne arata cu probabilitate de 90% absenta infectiei. La pisici viermii pot fi fotografiati la ecocardiografie. Linii paralele hiperecogene, care reprezinta la ecocardiografie cuticula viermilor adulti, pot fi vazute in dreptul inimii si a arterelor pulmonare. O incarcatura mare de viermi adulti este deseori asociata cu prezenta acestora in partea dreapta a inimii. Ca metoda de diagnostic, ecocardiografia la pisici este mai importanta decat la caini, In plus fata de metodele speciale de diagnostic, si la caini si la pisici, sunt indicate: hemoleucograma, sumar de urina si radiografiile toracice. Rezultatele de laborator sunt deseori normale. Eozinofolia si bazofilia sunt comune si impreuna sugereaza dirofilarioza oculta sau boli pulmonare alergice. Eozinofilia creste pe masura ce L5 ajunge in arterele pulmonare. Hiperglobulinemia poate fi prezenta si la caini si la pisici datorita stimularii antigenice. Hipoalbulinemia la caini este asociata cu glomerulonefrita cu complexe imune severa sau ICC. Eficacitatea tratamentului adulticid, riscul de toxicitate a medicamentului si activitatea anormala a ficatului nu se coreleaza cu nivelele ALT si ALP, care ocazional pot fi gasite crescute. Sumarul de urina poate dezvalui proteinurie. Ocazional, glomerulonefrite severe sau amiloidoza pot duce la hipoalbuminemie si sindrom nefrotic. Cainii cu hipoalbuminemie secundara glomerulonefritei pierd antitrombin 3 si dezvolta risc crescut de boala tromboembolica. Hemoglobinuria este asociata cu stadiul 3 de boala si apare atunci cand hematiile sunt lizate de depunerile de fibrina in circulatia pulmonara. Tratamentul cu heparina 75-100 U/kg de 3 ori pe zi este in astfel de cazuri indicat. Hemoglobinuria este de asemenea un semn clasic al sindromului de vena cava. La caini, radiografia toracica ofera informatii la zi despre severitatea bolii si este un bun instrument de screening pentru cainii cu semne clinice compatibile cu dirofilarioza. Stadiul 3 de infectie este caracterizat de un diametru marit al arterei pulmonare si de un traseu sinuos al acesteia in lobul caudal. Atunci cand diametrul acesteia din urma este de 1,5 x diametrul coastei 9 la punctul de suprapunere, patologia severa este prezenta. Ventriculul drept poate fi de asemenea dilatat. In stadiile avansate ale bolii, indeosebi in dreptul lobului pulmonar caudal artera pulmonara este inconjurata de un parenchim infiltrat. Infiltratul poate fi resorbit in cazul in care animalului i se adminstreaza antiinflamatorii corticosteroide. La pisici modificarile cardiace sunt mai putin frecvente. Arterele pulmonare in lobul caudal apar in mod normal mari, dar sunt si mai dilatate in cazul infectiei cu dirofilaria. Infiltratele pulmonare apar rar, dar pot fi prezente la pisicile cu semne respiratorii severe. Principalul segment al arterei pulmonare nu este vizibil de obicei datorita traseului sau median.

Tratamentul la caini: Obiectivele tratamentului dirofilariozei sunt de a imbunatatii starea clinica a animalelor si de a elimina toate formele de viata (microfilaria, stadiile larvare, minori si adulti) cu minime efecte secundare in timpul si post-tratament. Cele mai importante variabile care infuenteaza probabilitatea de a dezvolta complicatii tromboembolice si rezultatul tratamentului, sunt severitatea infectiei, prezenta bolilor vasculare pulmonare intercurente si nivelul de activitate al cainilor. Cum era de asteptat, numarul de viermi/gazda influenteaza severitatea bolii, insa intr-o masura mai mica decat nivelul de activitate a cainelui. Studii controlate au aratat urmatoarele: cainilor infectati prin transplant chirurgical cu 50 viermi si restrictionati la efort fizic le-a luat mai mult timp sa dezvolte semne clinice, decat celor care au fost infectati cu 14 viermi dar fara restrictionarea efortului fizic. Evaluarea statusului cardiopulmonar este indispensabil pentru a putea pune un prognostic unui pacient. Singurul adulticid este Melarsomine, injectat profund intramuscular in musculatura regiunii lombare, medicament eficient pentru uciderea ambelor sexe de viermi adulti si minori. Melarsomine a fost dovedit ca nu are activitate asupra viermilor mai tineri de 4 luni. Protocolul cu 2 injectii de Melarsomine (2.5 mg/kg) la interval de 24 de ore omoara 90% dintre viermii adulti in cazul stadiilor 1 si 2. Protocolul cu 3 doze de Melarsomine (2.5mg/kg), prima injectie urmata la interval de 1 luna de 2 injectii in 2 zile successive, omoara 98% dintre viermii adulti in cazul stadiului 3 de boala. Cainii cu sarcina mare de viermi prezinta un risc foarte mare de trombembolism pulmonar timp de 6 saptamani post- tratament. In cazul protocolului cu 3 injectii riscul mai mic si eficacitatea mai mare il fac un tratament preferat de majoritatea medicilor veterinari indiferent de stadiul bolii. Dupa injectarea de Melarsomine, exercitiul trebuie sa fie sever restrictionat timp de 4-6 saptamani pentru a reduce eventualele complicatii tromboembolice pulmonare si pentru a facilita reparatiile pulmonare. Efecte secundare ale administrarii de Melarsomine sunt: inflamatie locala, febra usoara si de scurta durata si salivatie. Toxicitatea renala si hepatica sunt rar observate. Pacientii cu stadiul 3 de boala trebuie stabilizati, prin administrarea de corticosteroizi, oxigen si heparina inainte cu 1 saptamana de administrarea de Melarsomine. Semnele clinice ale complicatiilor tromboembolice sunt: tuse, hemoptizie, dispnee, letargie, anorexie si febra. La acestea se pot adauga trobocitopenie si timp de coagulare marit. Tratamentul eficient impotriva tuturor stadiilor de Dirofilaria Imitis presupune administrarea lactonelor macrociclice (avermectina si milbecin), preventiv, 2-3 luni, inainte de administrarea de Melarsomine si 3 saptamani dupa. Acest lucru va elimina larvele migratoare mai mici de 2 luni si va permite larvelor cu varsta intre 2 si 4 luni sa ajunga la varsta la care sunt sensibile la Melarsomine. In stadiul 4 de boala, indepartarea chirurgicala a viermilor din atriul drept si orificiul valvei tricuspide este obligatorie pentru a salva viata cainilor (accesul se realizeaza sub anestezie, prin vena jugulara dreapta).

La pisici nu exista un tratament eficient al infectiei cu Dirofilaria imitis. Infectia e rareori latala, iar un tratament adecvat inca nu a fost pus la punct. Durata de viata a viermilor adulti la pisica este <2 ani, de aceea vindecarea spontana este posibila. Pisicile care prezinta semne clinice pot fi tratate simptomatic cu corticosteroizi.

Profilaxie: Infectia cu Dirofilaria Imitis poate fi prevenita eficace cu ajutorul macrolidelor. Terapia preventiva la caini se recomanda sa inceapa la varsta de 6-8 saptamani. Macrolidele recomandate ca fiind eficiente si sigure la toate rasele de caini sunt: Ivermectin, Milbemycin si Selamectin, exemplu: Stronghold, Advocate (preparate comerciale). Acelasi tratament profilactic este eficace si pentru pisici. [înapoi la articole]

farmacie veterinara
Copyright © 2009 Vet Express. Toate drepturile rezervate.
webdesign design-it