farmacie veterinara | ambulanta veterinara | pet shop | pet mobil | magazin veterinar online | taxi animale | cosmetica canina | vaccinari | implantare microcip
Home
Servicii
Oferte
Articole
Pet Shop
Contact
Intreaba

Panleucopenia felina (Enterita infectioasa felina)

Panleucopenia este o boala virala a pisicilor, intalnita in toata lumea, foarte contagioasa, uneori letala. Pisoii sunt afectati cel mai grav. Parvovirusul cauzal este foarte rezistent si de aceea poate rezista luni de zile in mediul inconjurator. Pentru inactivarea acestuia se folosesc doar dezinfectante puternice. Panleucopenia este acum văzuta rar de către medicii veterinari, probabil ca o consecinţă a utilizării pe scară largă vaccinului. Cu toate acestea, ratele de infectare rămân ridicate în populaţiile nevaccinate de pisici, iar uneori boala apare si la pisoii de rasa care au fost expusi la o presiune infectioasa mare.

Etiologie, transmisie si patogeneza: Virusul panleucopeniei feline (FPV) este inrudit cu cel ce provoaca enterita virala la nurca si cu parvovirusul canin tip 2. FPV poate provoca boala la toate felinele si la unii dintre membrii speciilor inrudite (nurca, raton), dar nu afecteaza canidele. Particulele virale sunt abundente în toate secretiile si excretiile în timpul fazei acute de boală şi pot fi eliminate prin fecale de catre supravietuitori pana la 6 saptamani dupa vindecare. Parvovirusurile sunt foarte rezistente la inactivare; pot supravietui peste 1 an într-n mediu adecvat şi pot fi transportate pe distanţe lungi prin materiale contaminate (încălţăminte, îmbrăcăminte). Cu toate acestea parvovirusurile sunt distruse prin expunerea la o solutie 6% hipoclorit de sodium (solutie de inalbitor clasic) timp de 10 minute la temperatura camerei. Dezinfectantele cu peroxigen sunt de asemenea foarte eficiente. Pisicile sunt infectate ocazional prin expunerea la animale infectate, secreţiile lor, sau materiale contaminate. Cele mai multe pisici fara stapan (cele care hoinaresc) sunt expuse la virus în timpul primului an de viaţă. Cele care dezvolta infectia subclinica sau supravieţuiesc bolii acute dezvolta un raspuns imun protector puternic si de durata. FPV infectează şi distruge celulele din măduva osoasă, ţesuturilor limfatice, epiteliul intestinal, iar la animalele foarte tinere distruge cerebelul si retina. La animalele gestante virusul se poate raspandi transplacentar si provoca resorbtie embrionara, mumificare fetala, avort sau nasterea unui pisoi mort. Infecţiile la pisoi în perioada perinatală pot distruge epiteliul germinal a cerebelului, care să conducă la hipoplazie cerebeloasa, necoordonare, şi tremor. Ataxia cerebeloasa indusa de FPV este un diagnostic relativ rar intalnit deoarece cele mai multe dintre pisicile gestante transfera pasiv pisoilor suficienti anticorpi pentru ca acestia sa fie protejati in timpul perioadei de sensibilitate.

Semne clinice: Majoritatea infectiilor sunt subclinice, după cum reiese din seroprevalenţa ridicata de anticorpi anti-FPV printre pisici nevaccinate, sănătoase. Pisoii care se imbolnavesc au de obicei mai putin de 1 an de viata. In cazurile supraacute acestia pot muri brusc, fara nici un avertisment. In cazurile acute evolueaza cu febra (40-41.7°C), anorexie si depresie dupa o perioada de incubatie de 2-7 zile.Voma apare dupa 1-2 zile de febra, este de obicei biloasa si nu are legatura cu actul de hranire (indiferent daca pisoiul mananca sau nu). Diareea poate sa apara un pic mai tarziu dar nu este mereu prezenta. Deshidratarea grava se instaleaza rapid. Pisicile afectate de deshidratare pot sta indelung langa bolul cu apa desi nu beau mult. In fazele terminale pisoii sunt hipotermici si dezvolta soc septic si CID (Coagulare Intravasculara Diseminata). Examenul fizic arata de obicei depresie, deshidratare si uneori dureri abdominale. La palparea abdominala (care poate induce voma) se pot decela anse intestinale ingrosate si limfonoduli mezenterici mariti. In cazurile cu ataxie cerebeloasa se intalneste ataxia si tremor. Leziunile de retina, daca sunt prezente, apar ca discrete focare gri. Rareori pisoii bolnavi rezista mai mult de 7 zile. Cea mai inalta rata de mortalitate o au pisoii mai mici de 5 luni.

Leziuni: Exita cateva leziuni macroscopice, iar deshidratarea este de obicei marcanta. Ansele intestinale sunt de obicei dilatate, cu pereti hiperemiati, ingrosati. Uneori apar echimoze si petesii pe seroasele intestinale. Pisoii infectati perinatal prezinta un cerebel semnificativ micsorat. Vilozitatile intestinale sunt dilatate (contin resturi de celule epiteliale necrozate) aplatizate si pot fuziona. Incluzii eozinofilice intranucleare sunt doar ocazional observate in probele fixate cu formaldehida.

Diagnostic: Diagnosticul prezumtiv se bazeaza pe semnele clinice si prezenta panleucopeniei. Neutropenia apare mai frecvent decat limfopenia. Numarul de lucocite <2,000 celule/µL sugereaza un prognostic nefavorabil. In timpul perioadei de recuperare dupa infectie apare o neutrofilie pasagera, deviata la stanga. Diagnosticul se confirma prin prezenta anticorpilor FPV in fecale. Diagnosticul diferential include alte cauze pentru depresia profunda, leucopenia si simptomele gastrointestinale. Trebuiesc luate in considerare salmoneloza, infectia cu FeLV (Virusul Leucemiei feline) si cu cel al imunodeficientei feline. Infectia concomitenta cu FeLV si FPV la pisicile adulte poate provoca un sindrom panleucopenia-like.

Tratament si preventie: Tratarea cu success a cazurilor acute presupune izolarea pisoilor, ingrijire medicala de sustinere si adiministrarea fluidelor. Deficitele electrolitice (hipokalemia), hipoglicemia, hipoproteinemia, anemia si infectiile oportunistice secundare afecteaza indeosebi pisoii(cei mai afectati de formele acute ale bolii). Anticiparea acestor posibilitati, monitorizarea atenta si interventia prompta sunt de natura sa amelioreze rezultatele. Mentinerea unui mediu izotonic prin administrarea intravenoasa de fluide (solutie Ringer) este fundamentul terapiei. Vitaminele din complexul B nu trebuie sa lipseasca din tratament, alaturi de glucoza 5% in cazurile de hipoglicemie suspectata sau dovedita. Se poate realiza tranfuzie de sange ori de plasma in cazurile pisoilor puternic anemiati de boala. Terapia parenterala cu antibiotice cu spectru larg este de asemenea indicata, cu exceptia antibioticelor nefrotoxice care trebuiesc evitate pana se corecteaza deshidratarea. Tratamentul antivomitiv (metoclopramid) permite alimentatiei enterale moi sa fie mai usor suportate si digerate. Alimentatia parenterala este indicata pisoilor grav afectati de boala. Vaccinurile cu virus inactivat si cele cu virus viu modificat care ofera imunitate solida de lunga durata, sunt disponibile pentru prevenirea infectiei cu FPV. Vaccinurile cu virus viu modificat nu trebuiesc administrate pisicilor gestante, imunosupresate, bolnave ori pisoilor mai mici de 4 saptamani. Toti producatorii recomanda ca pisoii sa primeasca 2-3 doze de vaccin la interval de 3 saptamani. Prima vaccinare se administreaza de obicei la varsta de 6-9 saptamani. Ultima doza din seria de vaccinare nu trebuie sa fie adiminstrata inainte de varsta de 12-14 saptamani, pentru a nu interfera cu anticorpii maternali (care vor anihila virusul viu modificat). Expunerea la virus trebuie evitata timp de o saptamana dupa ce seria de vaccinare a fost finalizata. Majoritatea producatorilor recomanda rapel anual. [înapoi la articole]

farmacie veterinara
Copyright © 2009 Vet Express. Toate drepturile rezervate.
webdesign design-it